Parlamentul90 Republicii Moldova
Caută
Istoria

La 23 mai 1991, conform deciziei Sovietului Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti de legislatura a XII-a, constituit la 17 aprilie 1990, fosta republică unională RSSM se transformă în Republica Moldova, iar Sovietul Suprem devine primul ei Parlament.

Acest prim Parlament a avut trei preşedinţi: Mircea Snegur (27 aprilie - 3 septembrie 1990), Alexandru Moşanu (4 septembrie 1990 – 2 februarie 1993) şi Petru Lucinschi (4 februarie 1993 – 27 februarie 1994). 

Marele merit al Parlamentului de legislatura a douăsprezecea, intrat în conştiinţa naţională drept Parlamentul Independenţei, constă în faptul, că el a adoptat la 23 iunie 1990 Declaraţia suveranităţii Republicii Sovietice Socialiste Moldova, iar la 27 august 1991 – Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldova. Au fost, de asemenea, adoptate legile privind Tricolorul în calitate de Drapel de Stat, privind Stema şi Imnul de Stat ale Republicii Moldova şi altele. În fond, Parlamentul Independenţei a creat baza legală pentru consolidarea şi funcţionarea statului Republica Moldova.

În condiţiile apariţiei, la începutul anilor 90, în estul Republicii Moldova a unei regiuni separatiste autoproclamate, precum şi a faptului, că deputaţii din Transnistria şi cei de la Comrat boicotau şedinţele Legislativului, pentru a depăşi situaţia de criză, dar şi în scopul creării unui Parlament profesionist, pe bază de pluripartitism, la 12 octombrie 1993 Parlamentul de legislatura a XII-a s-a autodizolvat, nu înainte însă de a fixa data unui scrutin parlamentar anticipat.

Alegerile parlamentare anticipate au fost stabilite pentru data de 27 februarie 1994. Acest scrutin urma să aibă loc în baza unei noi legi privind alegerea legislativului, prin care s-a micşorat de peste trei ori – pînă la 103 – numărul de deputaţi şi s-a stabilit alegerea lor pe listele de partid. În urma acestui scrutin, la care deja au participat 13 blocuri electorale, partide şi mişcări social politice, precum şi candidaţi independenţi, pragul electoral l-au trecut patru formaţiuni social politice, care au şi constituit Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIII-a. Astfel, Partidul Democrat agrar din Moldova a obţinut 56 de mandate, Blocul electoral “Partidul socialist“ şi Mişcarea “Unitate-Edinstvo“ ­– 28 de mandate, Blocul Ţăranilor şi Intelectualilor – 11 mandate şi Blocul electoral “Alianţa Frontului popular creştin democrat“ – 9 mandate.

Preşedinte al Parlamentului a fost ales Petru Lucinschi, iar în anul 1997, după alegerea sa în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, în fruntea legislativului a venit Dumitru Moţpan.

Cel mai important eveniment produs în cadrul activităţii acestui Parlament l-a constituit adoptarea, la 29 iulie 1994, a Constituţiei Republicii Moldova, în conformitate cu care a fost instaurată forma semiprezidenţială de guvernare, cu prerogative importante atît pentru Parlament, cît şi pentru Preşedintele Republicii Moldova. Acelaşi Parlament a votat, la 23 decembrie 1994, Legea privind statutul juridic special al Găgăuziei (Gagauz-Yeri).

Parlamentul şi-a desfăşurat activitatea pe durata întregului termen stabilit de legislaţie (1994-1998), iar cu puţin timp înainte de încheierea mandatului, a adoptat, la 21 noiembrie 1997, Codul electoral al Republicii Moldova, conform căruia au avut loc alegerile parlamentare ordinare. Reieşind din prevederile Codului, de acum încolo în Parlament urmau să fie aleşi 101 deputaţi pe listele de partid şi din rîndul candidaților independenți.

 

 

*    *    *

 

Legislatura următoare – a XIV-a – a Parlamentului Republicii Moldova a fost aleasă la scrutinul din 22 martie 1998, la care au participat în total 15 concurenţi electorali, inclusiv 6 blocuri, 9 partide şi mişcări social-politice, precum şi un mare număr de candidaţi independenţi. Însă pragul electoral a fost trecut doar de patru formaţiuni politice: Partidul comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 40 de mandate, Blocul electoral “Convenţia democrată din Moldova“ ­– 26 de mandate, Blocul electoral “Pentru o Moldovă democratică şi prosperă“ – 24 mandate şi Blocul electoral “Partidul forţelor democratice“ – 11 mandate.
 
În carul acestui Parlament, pentru prima dată în istoria ţării, a fost constituită o coaliţie majoritară. Astfel, cele trei blocuri electorale necomuniste, avînd împreună 61 de mandate, au instituit “Alianţa pentru Democraţie şi Reforme“, care şi-a asumat actul guvernării în ţară. Preşedinte al Parlamentului a fost ales Dumitru Diacov.
 
Printre cele mai importante acţiuni legislative, întreprinse de acest Parlament, a fost modificarea, la 5 iulie 2000 cu votul unei majorităţi absolute de 90 de deputaţi, a Constituției pentru trecerea la sistemul parlamentar de guvernare şi alegerea şefului statului de către corpul de deputaţi. Dar, deoarece nu s-a reuşit alegerea Preşedintele ţării, Parlamentul de legislatura a paisprezecea a fost dizolvat şi a fost anunţat un nou scrutin parlamentar.   
 
 

 

*    *    *

 

 
Alegerile parlamentare anticipate au avut loc la 25 februarie 2001. La ele au participat 17 partide, mişcări şi organizaţii social-politice, blocuri electorale, precum şi 10 candidaţi independenţi. Dintre participanţii la scrutin, doar 3 formaţiuni au depăşit pragul electoral, majorat de precedentul Parlament de la 4 pînă la 6 la sută. Partidul comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 71 de mandate, Blocul electoral “Alianţa Braghiş“ ­– 19 de mandate şi Partidul popular creştin democrat“ – 11 mandate.
 
Preşedinte al Parlamentului a fost aleasă Eugenia Ostapciuc. În funcţia de şef al statului majoritatea parlamentară, care aparţinea PCRM, l-a ales pe Vladimir Voronin.
 
În perioada activităţii acestui Parlament, a continuat elaborarea cadrului legal pentru realizarea obiectivelor economice şi sociale, consolidarea instituţiilor statului. Parlamentul a adoptat şi o serie de coduri: Codul civil şi Codul de procedură civilă, Codul penal şi Codul de procedură penală, Codul muncii ş.a. Parlamentul ş-a exercitat atribuţiile pe întreaga durată a mandatului de 4 ani.
 
 

 

*    *    *

 

 
Scrutinul parlamentar ordinar s-a desfăşurat pe data de 6 martie 2005. În cursa electorală s-au înscris 23 de concurenţi, inclusiv 2 blocuri, 9 partide sau mişcări social-politice şi 12 candidaţi independenţi. Pragul minim de 6 procente l-au depăşit 3 formaţiuni social-politice, care au şi constituit Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVI-a. În această legislatură Partidul comuniştilor din Republica Moldova avea 56 de mandate, Blocul electoral “Moldova democrată“ ­– 34 de mandate şi Partidul popular creştin democrat – 11 mandate. După constituirea Parlamentului, Partidul democrat din Moldova a ieşit din componenţa Blocului electoral “Moldova democrată“ şi a creat o fracţiune aparte.
 
Preşedinte al Parlamentului a fost ales Marian Lupu. Cu votul fracţiunilor PCRM, PD şi PPCD, Vladimir Voronin a fost ales pentru al doilea mandat în funcţia de şef al statului.
 
Pe durata activităţii Parlamentului a continuat crearea cadrului legal respectiv pentru realizarea unor reforme economice şi sociale, în administraţia publică locală, în sistemul judecătoresc, medicină, ştiinţă şi altele. A fost schiţat cursul spre integrarea europeană prin semnarea şi realizarea Planului de acţiuni “Republica Moldova – Uniunea Europeană. Şi această componenţă a Parlamentului şi-a desfăşurat activitatea pe durata întregului termen stabilit de legislaţie.
 
 

 

*    *    *

 

 
Scrutinul pentru alegerea Parlamentului de legislatura a XVII-a a fost fixat prin decret prezidenţial pentru data de 5 aprilie 2009. Pentru participare la scrutin au fost înregistraţi iniţial 21 de concurenţi electorali, dintre care 4 s-au retras din campanie. Pragul electoral de 6% l-au trecut 4 partide: Partidul Comuniştilor din Republica Moldova cu 60 de mandate; Partidul Liberal – 15; Partidul Liberal Democrat din Moldova – 15 şi Alianţa “Moldova Noastră“ – 11 mandate.
 
Legalitatea alegerilor din 5 aprilie a fost contestată de mai mulţi concurenţi electorali, ceea ce a generat proteste de masă, soldate pe 7 aprilie cu altercaţii între protestatari şi forţele de ordine şi cu vandalizarea şi incendierea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei.
 
La solicitarea Preşedintelui în exerciţiu al ţării, Curtea Constituţională a decis renumărarea voturilor, care a avut loc pe 15 aprilie. Deşi s-au identificat anumite încălcări şi erori, ele nu au fost pe măsură să modifice repartizarea mandatelor.
 
În funcţia de Preşedinte al Parlamentului a fost ales Vladimir Voronin. După două încercări nereuşite de a alege şeful statului, legislativul a fost dizolvat şi alegerile parlamentare anticipate au fost stabilite pentru data de 29 iulie 2009.
 
Acest Parlament s-a întrunit într-o singură sesiune, în cadrul căreia au fost adoptate un număr restrîns de legi şi hotărîri. Deputaţii au modificat o serie de prevederi ale Codului electoral. Astfel, a fost micşorat pragul electoral de la 6 la 5%, s-a stipulat că alegerile parlamentare sînt valabile, dacă la ele au participat mai mult de o treime din alegători, iar pentru votarea repetată orişice prag a fost exclus.
 
 

 

*    *    *

 

 
Alegerile parlamentare anticipate, în urma cărora a fost constituit Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-a, au avut loc la 29 iulie 2009. Pentru participare la scrutin au fost înregistraţi iniţial 10 concurenţi electorali, 2 dintre care ulterior s-au retras din cursă. Spre deosebire de toate celelalte alegeri, care aveau loc de regulă duminica, acest scrutin s-a desfăşurat într-o zi de miercuri.
 
Pragul electoral de 5 la sută a fost trecut de cinci formaţiuni politice Partidul Comuniştilor din Republica Moldova — 48 de mandate, Partidul Liberal Democrat din Moldova — 18 mandate, Partidul Liberal — 15 mandate, Partidul Democrat din Moldova — 13 mandate, Alianţa “Moldova Noastră” — 7 mandate. Patru din cele cinci partide care au trecut pragul electoral: PLDM, PL, PDM şi AMN, cu un număr total de 53 de voturi, au constituit Coaliţia de Guvernare “Alianţa pentru Integrarea Europeană”.
 
Preşedinte al Parlamentului a fost ales Mihai Ghimpu, care a devenit şi preşedinte-interimar al ţării, după expirarea mandatului lui Vladimir Voronin.
 
Corpul de deputaţi a completat cadrul legal al republicii prin adoptarea unor acte legislative, care urmau să reglementeze relațiile din domeniul economic, social, politic, juridic, din cultură şi mass-media, şi altele. Au fost activizate relaţiile bilaterale şi multilaterale cu statele din regiune, cu organismele internaţionale la care Republica Moldova este parte. A fost consemnată o nouă calitate a relaţiilor Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, orientată spre lansarea negocierilor privind elaborarea şi semnarea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană, liberalizarea regimului de vize etc. De asemenea, legislatorii au operat o serie de modificări la Codul electoral. A fost diminuat pragul de trecere în Parlament pentru partide de la 5% pînă la 4% şi pentru candidaţii independenţi – de la 3 la 2%. A fost revizuit modul de redistribuire a voturilor şi mandatelor rămase de la concurenţii care nu au trecut pragul electoral: distribuirea egală, succesiv, cîte un mandat fiecărui concurent electoral (anterior mandatele se distribuiau proporţional, partidul cu mai multe voturi fiind avantajat). De asemenea, au fost create condiţii pentru deschiderea secţiilor de votare peste hotare, în afara misiunilor diplomatice şi consulare.
 
Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XVIII-aa eşuat de două ori în tentativa de a alege Preşedintele Republicii, precum şi în încercarea de a modifica modalitatea de alegere a şefului statului prin organizarea Referendumului republican constituţional din 5 septembrie 2010. Pe acest motiv, conform prevederilor Constituţiei Republicii Moldova, Parlamentul a fost dizolvat şi iar au fost numite alegeri parlamentare anticipate.
 
 

 

*    *    *

 

 
Noile alegeri parlamentare anticipate au avut loc pe data de 28 noiembrie 2010. Pentru participare la scrutin au fost înregistraţi iniţial 40 de concurenţi electorali, inclusiv 20 de partide şi mişcări social-politice şi 20 de candidaţi independenţi. Pentru prima dată peste hotarele ţării au fost deschise suplimentar 40 de secţii de votare, alături cele 35 care activau şi mai înainte pe lîngă misiunile diplomatice moldoveneşti.
 
În urma scrutinului, patru formaţiuni politice au depăşit pragul de 4% şi au acces în Legislativ. După împărţirea în mod egal a voturilor celorlalţi concurenţi, mandatele de deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XIX-a au fost distribuite după cum urmează: Partidul Comuniştilor din Republica Moldova – 42 de mandate, Partidul Liberal Democrat din Moldova – 32, Partidul Democrat din Moldova – 15 şi Partidul Liberal – 12 mandate.
 
Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, precum şi trei candidaţii independenţi, au solicitat renumărarea voturilor exprimate în ansamblu pe ţară. La decizia Curţii constituţionale, acest exerciţiu a fost organizat de Comisia Electorală Centrală pe data de 15 decembrie 2010. Cu toate că s-au depistat anumite erori, renumărarea voturilor nu a modificat rezultatele alegerilor şi distribuirea mandatelor de deputat în Parlament.
 
Pe data de 30 decembrie 2011 liderii celor trei forţe politice necomuniste au semnat acordul de constituire a noii coaliţii parlamentare – “Alianţa pentru Integrare Europeană–2“, care activează şi în prezent.
 
Preşedinte al Parlamentului a fost ales dl Marian Lupu, care asigură şi interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova, pînă la alegerea noului şef al statului.

După formarea organelor de conducere şi de lucru, Parlamentul de legislatura a XIX-a a purces la exercitarea mandatului.

La 3 septembrie 1990, a fost ales Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti, iar în data de 23 mai 1991, când R.S.S. Moldova a devenit Republica Moldova, “Sovietul Suprem” devine “Parlamentul Republicii Moldova”. La 27 august 1991 a fost proclamată Independenţa Republicii Moldova. România a fost primul stat care a recunoscut independenţa noii entităţi statale.

Preşedinte al Legislativului a fost ales istoricul Alexandru Moşanu, unul dintre liderii Frontului Popular. Următoarele alegeri au avut loc în februarie 1994. 56 de mandate i-au revenit atunci Partidul Democrat Agrar din Moldova, 28 - Blocului electoral Partidul Socialist şi Mişcarea "Unitate-Edinstvo", 11 - Blocului Ţăranilor şi Intelectualilor şi 9 - Frontului popular Creştin Democrat. Preşedinte al Parlamentului a fost ales Petru Lucinschi.

Succesorul lui Petru Lucinschi a fost Dumitru Moţpan, lider al Partidului Democrat Agrar din Moldova, căruia din 6 martie 1997 i-a revenit funcţia de preşedinte a Legislativului. Acesta a fost succedat de către liderul Mişcării social-politice "Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă", Dumitru Diacov. În 2001, în această funcţie a fost aleasă Eugenia Ostapciuc, deputat comunist, iar în 2005 - actualul preşedinte al Partidului Democrat din Moldova, Marian Lupu.

După alegerile din 6 martie 2005, majoritatea parlamentară a deţinut-o Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), care dispunea de 55 locuri. Opoziţia era reprezentată de patru formaţiuni politice, respectiv Alianţa "Moldova Noastră" - 13 locuri, Partidul Democrat din Moldova - 9 locuri, Partidul Popular Creştin Democrat - 7 locuri, Partidul Social-Liberal - 3 locuri, precum şi de 14 deputaţi neafiliaţi (inclusiv 4 deputaţi membri ai Partidului Democraţiei Sociale şi 2 deputaţi membri ai Partidului Naţional Liberal, formaţiuni constituite după alegerile parlamentare din 6 martie 2005).

Primele rezultate ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009 au plasat din nou Partidul Comuniştilor din Republica Moldova- pe primul loc, acesta beneficiind de 60 locuri. PCRM a fost urmat de Partidul Liberal - 15 locuri, Partidul Liberal Democrat - 15 locuri şi Alianţa Moldova Noastră - 11 locuri. Aceste 3 partide de opoziţie au acuzat Partidul Comuniştilor de fraudarea masivă a alegerilor, iar în perioada imediat următoare, începând cu seara de 6 aprilie, au loc proteste masive ale cetăţenilor care au invocat aceleaşi motive.

După ce Parlamentul a eşuat în mod repetat, la 3 iunie 2009, să aleagă şeful statului, opoziţia retrăgându-se de la vot, au fost convocate alegeri anticipate pentru data de 29 iulie. În cadrul acestora, procentajul acumulat de PCRM a scăzut până la 44%, acestora revenindu-le 48 de mandate în noul Parlament. Celelalte patru partide care au trecut pragul electoral, respectiv PLDM, PL, AMN şi PDM au format Alianţa pentru Integrare Europeană, coaliţia de guvernare actuală din Republica Moldova. Preşedinte al Parlamentului a fost desemnat Mihai Ghimpu, care deţine şi funcţia de preşedinte interimar al statului, după eşuarea alegerii candidatului AIE, Marian Lupu. În calitate de prim-ministru a fost numit Vlad Filat.